Părerea mea despre naţionalism

24 04 2013

Fight for your world not for your countryUn concept primitiv şi depăşit folosit pentru manipularea maselor de către politicieni pentru a distrage atenţia şi a-şi ascunde hoţiile şi/sau incompetenţa.

Eu nu prea înţeleg chestia asta cu mândria de a fi: român, maghiar, argentinian, pakistanez, alb sau negru… Este un lucru care nu ţine de noi şi nu avem nici o contribuţie la asta. Nu alegem noi cum şi unde să ne naştem. Este ca şi cum aş spune eu că sunt mândru că m-am născut în octombrie, are exact aceeaşi relevanţă… dacă mă năşteam în septembrie ce? nu mai eram mândru? Poţi fi mându de un lucru care l-ai realizat tu, poţi fi mândru că eşti un medic bun, un profesor bun, un campion într-un anumit domeniu… pentru mine faptul că cineva e român sau maghiar, negru sau alb, creştin, musulman sau ateu chiar nu are absolut nici o relevanţă.

Anunțuri




Cum îşi bate statul român joc de mine

23 04 2013

birocratie2Acum un an am făcut greşala să mă înscriu recenzor la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor, o chestiune care s-a dovedit destul de stupidă (vezi unele întrebări din chestionare dar şi spaima CNP-urilor) şi inutilă (vezi referndumul din vară pt demiterea preşedintelui). Sedinţe, training de pregătire, intâlniri tot la câteva zile cu recenzorul şef iar pe urmă am mers vreo 2 săptămâni zilnic după ce ieşeam de la muncă pe la tot felul de ciudaţi, dubioşi şi paranoici ca la urmă statul să îmi aloce o imensă sumă de 750 lei impozabili. După ce mi-au tras taxele care trebuiau să mi le tragă am primit în mână cash fix 500 lei. Am făcut şi eu un ban cinstit m-am gandit… şi mi-am văzut în continuare de viaţa mea neînsemnată.

            Acum câteva zile primesc o înştiinţare prin poştă de la Casa Judeţeană de Sănătate (cea pe care ministrul Nicolaescu vrea să o desfiinţeze) ca să mă prezint în termen de 15 zile cu următoarele documente justificative în copie:

  •  C.I., autorizaţie de funcţionare, acte de studii, carnet de muncă;
  •  adeverinţă cu venituri impozabile pe perioada 2008-2012 de la administraşia fiscală de domiciliu;
  •  decizie de impunere anuale asupra veniturilor realizate (după caz 2008, 2009, 2010, 2011) eliberate de administraţia fiscală de domiciliu;
  • procese verbale de inspecţie fiscală;
  • dovada achitării contribuţiei dacă deja aţi clarificat situaţia.

            Ce mai o groază de documente. Urma să mai îmi ceară o mostră de AND şi adeverinţa cu vaccinurile şi totul era complet…

            Ziua 1: M-am înarmat cu răbdare şi am mers la Finanţe de unde aveam nevoie de “adeverinţa cu venituri impozabile”. A trebuit să completez 2 cereri şi după cum scria pe înştiinţare am cerut fişe de venit pt perioada 2008-2012 şi trebuia să revin peste 2 zile lucrătoare. Dar urma weekendul aşa că am revenit luni.

            Ziua 2: Am mers la Finanţe bineînţeles la alt ghişeu în altă clădire faţă de locul unde am depus cererea. Am primit mult râvnitele “adeverinţe cu venituri impozabile” care erau câte una pentru fiecare an, eu am cerut pentru 5 ani dar am primit pentru 6, mai bine aşa, să fie… Bineînţeles se închisese la Casa de Asigurări de Sănătate, trebuia să revin în altă zi.

            Ziua 3: Ajung într-un final la CAS cu “adeverinţele cu venituri impozabile” şi copii după toate celelalte documente cerute în înştiinţare… ce mai o sacoşă de hârţogăraie… Mă pun la rând, o funcţionară plictisită care vorbea la telefon cu ceva neamuri după cum reieşea din discuţie în timp ce ţinea telefonul cu umărul îmi ia actele. Se uită lung şi zice…

-Funcţionar: Lipseşte ANEXA 5!!!

-Cetăţean: Poftim? Ce Anexă 5? Nu scrie în înştiinţare nimic de nici o anexă 5, am adus toate documentele exact cum scrie în înştiinţare, uitaţi am făcut o mulţime de copii. Funcţionara se uită fără îndurare la mine şi spune hotărât:

Funcţionar: ANEXA 5!!!  Şi copie după buletin, restul nu trebuie…

Cetăţean: Cum nu trebuie? în înştiinţare spune despre copii după acte de studii, carnet de muncă etc…Da în ce constă această Anexa 5?

Funcţionar: Un formular ce trebuie competat.

Cetăţean: Daţi-mi-l să-l completez.

Funcţionar: Da nu-l am aici…

Cetăţean: Da unde?

Funcţionar: Păi trebuie să mergi la vreun Xerox, acolo trebuie să fie…

Cetăţean: Păi da de ce nu scrie în înştiinţare de el? Îl căutam acasă pe internet… Aici la Ziridava găsesc?

Funcţionar: …

Cetăţean: Mulţumesc pentru nimic.

            Mă duc la Ziridava la parter la Xerox. Am noroc, au Anexa 5. Mă costa 0.25 lei. Îi dau din prima fără să stau pe gânduri… mă simt “norocos”… Credeam că această Anexă 5 e ceva foarte elaborat, cu vre-un cod de bare sau ceva elemente de securizare sau ceva mare dudă. De fapt este un formular banal pe care trebuie să completez încă o dată numele, CNP-ul şi adresa. INCREDIBIL… de parcă nu ar avea adresa mea din moment ce mi-au trimis înştiinţarea acasă şi CNP-ul meu doar le-am dat şi copie de buletin unde din nou sunt trecute şi CNP-ul şi adresa şi ce să vezi chiar şi pe  “adeverinţele cu venituri impozabile” pe fiecare în parte sunt trecute numele, CNP-ul şi adresa.

            Revin la ghişeu după ce mai stau încă o dată la rând. Acum funcţionara nu mai vorbea la telefon, dar tasta cu viteza melcului turbat cu un singur deget…

Cetăţean: Am revenit. Poftim Anexa 5, afirm eu învingător.

Funcţionar: Trebuie să plătiţi 5,5% din cât aţi câştigat la Recensământul Populaţiei…. zice tastând încontinuare cu un deget.

Cetăţean: OK

Funcţionar: Vă fac înştiinţarea de plată, trebuie să plătiţi 41 de lei.

Cetăţean: Bine haideţi că vă plătesc

Funcţionar: Aaa… dar nu aici.

Cetăţean: OK, la care ghişeu?

Funcţionar: Păi nu la noi… la Finanţe!

Cetăţean: Poftim?

Funcţionar: La Finanţe, spune, zâmbind fals…doamna cu forme rubensiene şi îmi inapoiază fişa de venit pe 2012 şi înştiinţarea de plată.

Cetăţean: Da cu fişa pe 2012 ce fac? De de mi-aţi dat-o înapoi?

Funcţionar:  Asta nu mai intră în atribuţia noastră, noi calculăm doar până în 2011. (Eu mai am ceva contracte şi convenţii civile şi în 2012 din nu ştiu ce activităţi am mai avut pe lângă locul de muncă, că nu îmi place să stau pe fundul meu…)

Cetăţean: Perfect.

Funcţionar: Mergi la Finanţe, plăteşti 41 de lei şi apoi ne aduci o copie după chitanţă!

            Înfrânt de sistem iau foile şi mă îndrept înapoi spre Finanţe. Caseria era deja închisă.Birocratie1

            Ziua 4: Ajung din nou la Finanţe la Caserie. O mulţime de lume. Iau billet de ordine. Aştept răbdător vreo jumate de oră să îmi vină rândul. Ajung la casă, plătesc 41 de lei. Merg la cel mai apropiat Xerox şi fac o copie. Mă întorc la CAS şi le dau copia… c’est fini la comédie.

            Am pierdut 4 zile, timp preţios, neuroni… nu mai socotesc benzina şi tiketele de parcare… şi toate astea pentru NIMIC. Plătesc CAS-ul dar dacă merg la medicul de familie pentru o adeverinţă mă costă 20 de lei. Să nu mai amintesc de coplată. Dacă vreau o reţetă compensată şi mă îmbolnăvesc în a doua jumătate a lunii pot să-mi iau gândul…ce tupeu am să mă îmbolnăvesc în a doua jumătate a lunii când s-au terminat fondurile alocate. Dacă ar sta în puterea mea să le fac rău la aceşti oameni care patronează acest sistem le-aş face fără cel mai mic regret.

            Alte observaţii:

            -peste tot pe unde am umblat am observat o chestiune care mi se pare total nepotrivită în legătură cu pauza de masă. Şi la ghişeu la CAS şi la Finanţe sunt 4-5 ghişee la un loc care se cam ocupă de aceleaşi treburi şi toate au pauză de masă o oră – oră jumate şi toate în acelaşi timp şi dacă se nimereşte să ajungi chiar când este pauza de masă ghinion, aştepţi până termină funcţionarii de mâncat şi bineîţeles că se formează o coadă… soluţia: aplicaţi alt sistem de luat pauza. Sistem care este aplicat cam de toată lumea, adică pauză prin rotaţie, că nu moare nimeni dacă nu stă la bârfe în timp ce mănâncă.

            -nu ştiu cum se face că tot timpul când mă nimeresc la vreun ghişeu funcţionara (în 90 % din cazuri o femeie trecută de 50 de ani, grasă şi care introduce în calculator datele cu un singur deget pe tastatură cu viteza melcului turbat, da mai tot timpul vorbeste la mobil cu ceva neam şi încetineşte şi mai mult procesul). Mă gândesc doar la miile de absolvenţi de administraţie publică… pe care nu-i angajeză nimeni…

            -oare Guvernul nostru a auzit de conceptul de interacţiune dintre instituţiile guvernamentale (G2G)? Interacţiunea G2G presupune comunicarea prin mijloace electronice între acestea. Această comunicare între instituţiile publice are loc datorită faptului că rezolvarea unor probleme se realizează prin soluţii complexe, care necesită prelucrarea unor date deţinute de către instituţii diferite. De exemplu, înmatricularea unei firme este percepută de beneficiar drept un singur obiectiv, când în realitate, ea presupune paşi multipli: la Registrul Comerţului, Tribunal, Administraţia Financiară etc.G2G înseamnă deci comunicarea dintre mai multe instituţii publice diferite pentru rezolvarea unei probleme unice a cetăţeanului. Dar ce mă mir eu despre Guvern că nu a auzit de G2G când lui i-a fost lene să îmi plătescă contribuţia de 5,5 % la CAS care oricum e o mare porcărie din moment ce eu plătesc odată ca şi salariat şi a doua oară ca şi student bugetar… dar asta deja este altă discuţie…

            Aşa că în viitor pe cei care sunt tentaţi să se mai înscrie la vreun recensământ fie din motive financiare fie civice fie din ambele motive îi sfătuiesc să se gândescă de două ori înainte.

P.S. De ce trebuie în orice formular stupid să treci tot timpul şi numele părinţilor, de fiecare dată îţi cer asta, de parcă s-ar schimba părinţii în fiecare an…





Ţara lui KIM… sau Coreea de Nord

20 12 2011

KIMS from Koreea

Kim Ir-sen… Kim Jong-il şi acum Kim Jong-un. Sunt cei 3 Kim care au condus Coreea de Nord din 1948 până în prezent. Ultimul ajungând la putere zilele astea dupa ce tatăl său a dat colţul la doar 69 de ani… o vârstă fragedă pentru un dictator.

                        „Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul”.

Asta scria Orwel în romanul 1984 şi se pare că în Coreea de Nord, Kim controlează totul. Această dinastie comunistă a adus manipularea, propaganda, cenzura, izolarea, reeducarea şi toate celelalte clişee care ţin de partea negativă a comunismului la rang de artă. Trebuie să recunoaştem că nord coreeni sunt cei mai buni în asta. Sunt longevivi şi constanţi şi pe langă ei chinezi, cubanezi, sau aţi dicatatori precum Castro sau Chavez chiar şi Ceauşescu sunt mici copii. Să fie de vină poziiţia geografică, susţinerea fratelui cel mare numit China sau celuilalt frate numit Rusia sau doar AND-ul populaţiei din acea zonă? La asta cred că nici Orwel nu ar putea să ne răspundă.

În orice caz merită urmărită evoluţia evenimentelor după înscăunarea celui de al 3-lea Kim, care are o aliură parcă aşa de manelist, aşa un pic parcă dă pe Bercea Mondialu varianta asiatică.

În final o sa postez 2 filmuleţe de la moartea celor 2 Kim de până acum, primul fimuleţ din prezent şi celălat din 1994. Cred că imaginile vorbesc de la sine şi nu mai este nevoie de nici o concluzie.


Nord coreeni „plângându-l” pe KIM Jong-il în 2011

Nord coreeni „plângându-l” pe KIM Ir-sen in 1994

P.S. Aşa o să îl plângă şi portocalii români pe Băsescu dar după el nu o să urmeze EBA. (să speram…că nu se ştie niciodată cum evoluează lucrurile)





CNP-ul lui Chuck Norris

27 10 2011

Chuck NorrisAvând în vedere dileala cu CNP-ul de la recensământul populaţie, CNP care se pare că a devenit cea mai de preţ posesiune a românilor, unii chiar preferă să doneze sânge sau chiar un organ decât să îşi dezvăluie CNP-ul, lucru de înteles deoarce având în vedere situaţia economică actuală şi perspectivele de viitor CNP-ul rămâne întradevăr cel mai de preţ lucru al românilor. Am auzit zvonuri cum că pe piaţa neagră deja se vând CNP-uri pe sub mână, unii mai instăriţi fiind în posesia a 2,3 sau chiar 4 CNP-uri proprii… câtă binecuvântare dar şi câtă responsabilitate în acelaşi timp, să poţi să păzeşti 4 CNP-uri şi să nu le afle nimeni. Dar folosind tehnologia de astăzi eu pot să aflu CNP-ul oricui eu fiind un fel de guru al CNP-urilor, dar un singur CNP-nu am putut sub nici o formă să îl aflu, cel al lui Chuck Norris. Aşa că fac un apel la toţi care pot să mă ajute, de la serviciile secrete, hackeri, clarvăzători, feţe bisericeşti sau simpli cetăţeni. Orice informaţie este binevenită!

Aşa că fraţilor, haideţi sa aflăm CNP-ul lui Chuck Norris!

Chuck Norris Approved





Eu şi Regele

25 10 2011

Mihai I de RomaniaAstăzi Regele Mihai I, o figură istorică vie, împlineşte frumoasa vârstă de 90 de ani. Un moment important în istoria noastră democratică şi recentă prin care în ciuda beţelor în roate puse de portocalii în frunte cu liderul lor, parlamentarii au dat dovadă de maturitate şi au permis regelui să ţină un discurs în Parlament după 64 de ani. Ce cadou mai frumos putea să aibă, fiind aclamat de către toată asistenţa şi dând dovadă de o decentă şi un comportamnrt demn de un rege. Cu bune şi cu rele încă mai avem multe de învăţat de la Mihai I şi de la ceea ce reprezintă el. În urmă cu câţiva ani am avut ocazie să îl văd şi eu în persoană acesta fiind în vizită la Biserica Ortodoxă din cartierul Bujac unde locuiesc eu şi vizita lui a fost un eveniment major în comunitatea noastră. Am putut să observ atunci imensa popularitate de care se bucură încă regele atât în rândul persoanelor mai în vârstă cât şi a celor tineri. Ţin minte că şi bunicul meu îl invoca de nenumărate ori cu nostalgie şi respect. Trebuie să ne bucurăm că încă îl mai avem printre noi, el fiind ultimul şef de stat din al doilea război modial care mai este în viaţă. Acestea fiind spuse nu-mi rămâne decât sa-i urez şi eu „La mulţi ani!” Majestăţii Sale.





Schimb de cărţi… schimb de opinii…

4 08 2011


Am, participat zilele trecute la „Schimb de cărţi” o acţiune organizată de ONG-ul local Pro Tineret Vest. Evenimentul a avut loc de data asta la librăria Cărtureşti în Atrium Mall (acţiunea are loc în ultima duminica din lună în diverse locaţii). O întrebare adresată participanţilor (care se presupune că din moment ce se află acolo le place să citească) a fost: De ce îţi place să citeşti? În consecinţă a avut loc o expunere liberă de idei şi fiecare exprima prin justificări unele chiar tâmpite şi neinspirate (de genul: pt. că filmele îs naşpa), altele pertinente, de ce îi place să citească. La urma urmei de ce ne place să citim? De ce simţim nevoia să justificăm asta? Să părem mai cool? Să părem mai intelectuali…mai multilateral dezvoltaţi? Nu cred că trebuie să justificăm o astfel de nevoie? Ajungem să spunem decât ceva stupid fără conţinut şi ce nu are nici o legătură cu scopul real. Cum nu simţim nevoia să justificăm de ce ne place să dormim, să mancăm, să respirăm, să facem sex aşa eu cel puţin nu simt nevoia să justific de ce îmi place să citesc. Simplu…pentru că îmi place! Exact ca în teoria lui Maslow, cititul este o nevoie instinctivă.





De ce mi-am făcut blog?

28 07 2011


Ideea de a-mi face blog a venit o dată cu implicarea mea în proiectul „2012 pentru 2012” care are ca scop pregătirea la cel mai înalt nivel a cel puţin 2012 tineri liberali care doresc să candideze la alegerile locale viitoare. Blogul este considerat un moft de marea majoritate dar este un mediu perfect în care poţi să îţi promovezi gratuit afacera, ideiile sau chiar pe tine însuţi. Mi-am făcut blog în primul rând pentru prieteni şi cunoştiinţe dar şi pentru cei care vor să mă susţină în proiectul „2012 pentru 2012” ca să poată să mă cunoască mai bine să vadă ce am de zis şi eventual să îmi împărtăşească ideiile şi proiectele. Fiind absolvent de ştiinţe economice şi având o oarecare înclinaţie spre markenting mi-am dat seama ca blogul oferă o posibilitate de dezvoltare a cunoştinţelor mele teoretice dar mai ales practice despre marketingului online…. şi uite aşa încercând să îmbin utilul cu plăcutul a luat naştere acest blog.