Ţara lui KIM… sau Coreea de Nord

20 12 2011

KIMS from Koreea

Kim Ir-sen… Kim Jong-il şi acum Kim Jong-un. Sunt cei 3 Kim care au condus Coreea de Nord din 1948 până în prezent. Ultimul ajungând la putere zilele astea dupa ce tatăl său a dat colţul la doar 69 de ani… o vârstă fragedă pentru un dictator.

                        „Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul”.

Asta scria Orwel în romanul 1984 şi se pare că în Coreea de Nord, Kim controlează totul. Această dinastie comunistă a adus manipularea, propaganda, cenzura, izolarea, reeducarea şi toate celelalte clişee care ţin de partea negativă a comunismului la rang de artă. Trebuie să recunoaştem că nord coreeni sunt cei mai buni în asta. Sunt longevivi şi constanţi şi pe langă ei chinezi, cubanezi, sau aţi dicatatori precum Castro sau Chavez chiar şi Ceauşescu sunt mici copii. Să fie de vină poziiţia geografică, susţinerea fratelui cel mare numit China sau celuilalt frate numit Rusia sau doar AND-ul populaţiei din acea zonă? La asta cred că nici Orwel nu ar putea să ne răspundă.

În orice caz merită urmărită evoluţia evenimentelor după înscăunarea celui de al 3-lea Kim, care are o aliură parcă aşa de manelist, aşa un pic parcă dă pe Bercea Mondialu varianta asiatică.

În final o sa postez 2 filmuleţe de la moartea celor 2 Kim de până acum, primul fimuleţ din prezent şi celălat din 1994. Cred că imaginile vorbesc de la sine şi nu mai este nevoie de nici o concluzie.


Nord coreeni „plângându-l” pe KIM Jong-il în 2011

Nord coreeni „plângându-l” pe KIM Ir-sen in 1994

P.S. Aşa o să îl plângă şi portocalii români pe Băsescu dar după el nu o să urmeze EBA. (să speram…că nu se ştie niciodată cum evoluează lucrurile)

Anunțuri




Imaginea anului

31 10 2011

Se spune că o imagine face cât 1000 de cuvinte. Imaginea de mai jos reflectă exact România de astăzi. Alte comentarii nici nu îşi mai au rostul. SAVURAŢI!

Imaginea anuluiP.S. Simbioza Stat-Biserică. Totuşi eu cred că s-au adunat să afle CNP-ul lui Chuck Norris.





De la protest la prostie

11 08 2011

De la protest la prostie se pare că nu îi cale lungă … cel puţin nu în Marea Britanie. Că tot am vorbit de proteste în postarea precedentă, nu vreau să se înţeleagă că le iau apărarea protestatarilor necondiţionat şi că sunt de acord cu toate măgăriile pe care le fac. Protestele din Marea Britanie au început sâmbătă seara, după o demonstraţie paşnică cauzată de un incident în care un tânăr de 29 de ani a fost împuşcat mortal de către poliţie. Dar se pare că acum protestele şi incidentele nu se mai îndreaptă către guvernanţi, poliţie, orânduire în general ci către oamenii simpli şi către magazine, care sunt tot ale oamenilor, se recurge la vandalizarea până şi a monumentelor istorice şi deja evenimentele nu mai au nici o legătură cu un protest împotriva sistemului ci au legătură cu prostia, cu mentalitatea de turmă şi cu instictul uman de autodistrugere şi culmea că nu toţi huliganii provin din familii de imigranţi printre cei arestaţi se află liceeni şi studenţi eminenţi dar şi un angajat al operei. Concuzia îi clară: una îi să protestezi şi alta îi să jefuieşti şi să vandalizezi! Dar se pare că şi „leagănul civilizaţiei” mai are de învăţat.





Nota de plată a deciziilor „bune” şi „morale” luate în trecut

10 08 2011

“Văd tot potenţialul … şi îl văd risipindu-se.

La dracu, o generaţie întreagă la pompa de benzină.

Servind la mese.

Sclavi cu gulere albe.

Publicitatea ne face să alergăm după maşini şi haine.

Având meserii pe care le urâm ca să cumpăram porcării de care nu avem nevoie.

Suntem copiii de mijloc ai istoriei.

Fără idealuri sau origini.

Nu avem Marele Război.

Nici Marea Crizã.

Marele nostru război e războiul spiritual.

Marea Criză sunt vieţile noastre.

Am fost crescuţi de televizor să credem…

…că într-o zi vom fi milionari sau actori şi vedete de muzică.

Dar nu vom fi.

Încet, înţelegem lucrul acesta.

Şi suntem foarte, foarte furioşi.”

Personajul Tyler Durden – Fight Club (traducere din engleză)

Inspirat de emisiunea lui Mircea Badea din noaptea de 9 august unde face referire la Fight Club (şi care nu este un film cu bătăi, eventual un film ce îţi dă bătăi de cap, dacă bineînţăles ai aşa ceva). Adevărul e că numele filmului distorsionează puţin semnificaţia şi profunzimea lui dar ecranizarea romanului lui Chuck Palahniuk (un Chuck mai tare decât Chuck Norris) rămâne o capodoperă a cinematografiei. Punând asta în ecuaţie cu violenţele care se întâmplă zilele astea la Londra şi cu voilenţele stradale care s-au întâmplat în diverse colţuri ale lumii în ultima perioadă şi datorită acestei “crize mondiale” care nu cred că este doar una financiară ci şi una spirituală, o criză a individului modern o criză a acestui sistem de exploatare a omului de către om.

Văd o mulţime de comentarii pe internet în legătură cu ceea ce se întâmplă la Londra şi o mulţime de comentatori dau vina exclusiv pe imigranţi şi pe apucăturile lor sălbatice şi condamnă politica de toleranţă a multiculturalismului promovată de guvernele occidentale. La începutul acestui an am petrecut aproximativ 2 luni în Marea Britanie lucrând ca manager într-un restaurant KFC in Sheffield (unde şi probabil datorită acestei multiculturalităţi nu am reuşit să mă adaptez) am lucrat cu un număr mare de imigranţi printre care şi câţiva est europeni dar indieni şi pakistanezi într-un număr foarte mare şi la început am avut şi eu tendinţa de a-i judeca dar la urma urmei ce vină au ei că îşi doresc o viaţă mai bună. Poţi să îi judeci sau să îi condamni pentru asta? Toţi ne dorim acelaşi lucru. Faptul că imigranţii în special asiaticii şi cei de culoare au invadat Marea Britanie şi că le iau locurile de muncă băştinaşilor … astea sunt poveşti. Toţi colegii indieni cu care am lucrat erau ori studenţi la master ori aveau masteratul terminat acolo în Anglia şi de aceea tot la KFC lucrau ca şi casieri sau bucătari şi nu îi angaja nimeni pe posturi mai bune doar pentru că erau indieni, posturile bune erau ocupate tot de englezi. Noi toţi cei care lucram în restaurantul acela aveam studii mai mari decât englezii pe care îi serveam şi care nu erau nici mai deştepţi nici mai capabili decât noi, erau doar englezi. Noi nu eram în Anglia să le furăm locul de muncă englezilor, eram acolo doar să facem treaba pe care ei nu o făceau. Munca de jos. Bineînţăles nu ne-a obligat nimeni să fim acolo, dar eram acolo pentru că ne doream o viaţă mai bună, un salar decent… poţi să ne condamni pentru asta? Când britanicii au jefuit ani la rândul coloniile şi au luat de acolo tot ce era mai bun pe gratis… forţă de muncă pe gratis şi şi-au clădit economia care o au acum (între timp noi probabil plăteam tribut turcilor) atunci nu era nici o problemă, acum că lucrurile stau puţin invers se face mare dramă. Acum a venit nota de plată a deciziilor “bune” şi “morale” luate în trecut.





Din ciclul: ghiciţi personajul!

6 08 2011

Am găsit această poză pe blogul lui Ioan T. Morar şi nu-am putut abţine să nu o postez.  Adevărul e că şi pe atunci se uita puţin saşiu da parcă avea o aliură de inocenţă, nu părea aşa avid după putere şi nici nu părea că are o slăbiciune pentru blonde sau pentru băuturi spirtoase. „Adu 4 cuburi de gheaţă…” Ce fac prea mulţi ani de guvernare dintr-un om!